duminică, 15 august 2010

Acasă la Vodă Dragoş


Am avut parte astăzi de o experienţă foarte plăcută. Am fost la Baia, la un simpozion organizat de şcoala ce poartă numele învăţătorului Nicolae Stoleru. Nimic extraordinar până aici. De simpozioane din acestea e plină lumea, mai ales că sunt aducătoare de puncte în grilele de evaluare a cadrlor didactice.
M-a impresionat plăcut însă implicarea tineretului din şcoala respectivă, tineri profesori care, în ciuda unor salarii mizerabile, a dispreţului afişat evident de conducerea de stat(eram gata sa zic si de partid, dar as fi gresit, caci partidele adevărate îşi protejează cumva intelectualii!), a lipsei de perspective imediate şi de lung parcurs a şcolii şi a profesiei, au fost actorii principali într-o activitate organizată şi dirijată de ei. Amabili, calzi, deschişi, gata să te ajute cu orice se pricep, copiii aceştia dau oricând lecţii titularilor cu state vechi care, de multe ori, afişează doar morga data de numărul de ani din cartea de muncă, nu şi jertfelnicia unei profesii care pare a fi destinata apostolatului perpetuu.
Le-au fost alături şi oameni aparţinând unei mai vechi generaţii, care au fost formaţi pe principiile învăţătorului ce acum aproape un veac lansa "Vestitorul satelor" ce avea să călăuzească viaţa comunităţilor rurale româneşti până către sfârşitul celui de-al doilea război mondial: preţuirea neamului şi ţării, dragostea pentru adevăr, respectul pentru cei care au fost ca premisă a clădirii unor noi şi drepte caractere.
Mândri de trecutul aşezării lor, oamenii şcolii sunt sufletul viu al satului existent pe vatra primei capitale moldave. Şi se vede, şi se simte asta din felul în care, în zile nu tocmai propice culturii, îşi cinstesc înaintaşii, îşi preţuiesc comorile de artă populară, îşi cresc copiii. Căci, aşa cum au înţeles gazdele mele de azi, "este cult cu adevărat numai omul care ştie de unde vine şi încotro se îndreaptă", aşa cum spunea Tudor Vianu.
Mulţumesc, Baia, pentru lecţia de fraged patriotism pe care te străduieşti să-l cultivi! Mulţumesc, Loredana, Marius, Mircea şi toţi cei care aţi făcut ca astăzi să poată avea loc întâlnirea de suflet din "Civitas Moldaviensis"!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu