duminică, 27 martie 2011

Edi

Tăcut, liniştit, nici nu ai spune că are vârsta colegilor de clasă. Nu pare să aibă elanul acela nebun al adolescenţei care nu mai ţine seama de ce se cuvine şi ce nu, care profită de găselniţele de ultimă oră ale psihologilor în a motiva inexistenţa echilibrului acela dintre ceea ce trebuie făcut şi ce mai poate să aştepte, care se îndrăgosteşte dimineaţa spre a-i trece până spre prânz...
Nu aleargă, nu vorbeşte "colorat", nu face parte din vreo "gaşcă" care ar da bine prin curtea şcolii ori prin cartier, nu a fost implicat, vreodată, în vreun scandal. Doar privirea pare, uneori, să străpungă pe cei care, luaţi de val, uită că se află într-o instituţie educativă şi ajung să transforme şcoala în balamuc.
Visează. Mult. Şi frumos. Banca lui este martora unora dintre visurile lui. Refuz să cred că desenele, unele dintre ele teribil de frumoase de altfel,sunt doar semne ale plictiselii. Privirea lui sfredeleşte cuvintele în care caută răspunsuri, gândurile i se leagă rapid în întrebări, lectura lui avidă îi aduce alte nedumeriri, ori doruri de ducă, ori ţinte stabilite fugar şi tot la fel de repede schimbate...E la vârsta căutărilor. Şi, spre deosebire de mulţi colegi de generaţie, caută. Mereu. Şi revine. Şi se avântă. Şi se răzgândeşte. Îşi lasă visele să-l umple pe dinăuntru, aidoma unui gheizer uriaş, şi, când are cui, se spovedeşte, căutând păreri, sprijin, confirmări...
E un adolescent extraordinar. O emblemă a ceea ce ar trebui să fie generaţia lui. Poate prea retras. Poate prea interiorizat. Ori doar poate doar prea preocupat de ceea ce îşi doreşte să fie, să ajungă, să facă.
Istoria îi va rămâne, cu siguranţă, o preocupare de viitor. Mi-aş dori însă să-şi facă o carieră în domeniul ştiinţelor exacte(mă rog, e un fel de a spune, în condiţiile în care inclusiv teorii pentru care s-a încasat Nobelul au devenit, curând, deşeuri). Pentru că îi place să cerceteze, să scormonească, să caute soluţii. Pentru că este creativ. Şi pentru că, în definitiv, progresul omenirii vine mai degrabă de acolo. Cu faima şi, eventual, bunăstarea pe care le va obţine din domenii de vârf ale tehnologiei, pentru care are calităţi incontestabile(curiozitate, pasiune, capacitate de muncă prelungită, spirit de sacrificiu chiar), va putea apoi, asemeni lui Schliemann, să facă, dacă nu i se va stinge pasiunea, şi arheologie.
Până una-alta, să fie sănătos şi să aibă putere să se pregătească pentru naţionala de la Alba Iulia!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu