A fost.O explozie de copilărie, de bucurie, de frumuseţe. Un joc de-a copilăria şi de-a toate câte înseamnă ea. O înlănţuire de copii emoţionaţi dar şi fericiţi că sunt, fie şi pentru o clipă, vedete. Obraji dogorind, ochi scânteind, mâini tremurând pe microfon, voci alterate de emoţia primului contact cu publicul....Lângă ei, o armată de părinţi şi mai emoţionaţi, şi mai pătrunşi de importanţa accederii pe scenă, şi mai agitaţi, imposibil de controlat, de dirijat, de potolit. Versuri, paşi, linii melodice, costume, mustăţi, pistrui, flori, scaune, bundiţe, pianina, opinci, pampoane, fustiţe roşii, colţuni de lână, negative, ghiocei, Creangă, catrinţe, chiuituri, ritm, latino, punguţa cu doi bani, noaptea furtunoasă, pedagogi mai vechi ori mai noi, elevi de ieri şi de azi........nebunie, trei ore, sala plină..........
A fost serbarea şcolii. A unei şcoli care se străduieşte, prin oamenii ei, să reînvie o tradiţie ce era gata să moară- aceea a organizării unei serbări şcolare prin care să se facă cunoscută în lumea al cărei centru ar trebui să fie. A fost strădania unor oameni devotaţi menirii lor socio-culturale, aceea de a identifica şi şlefui viitorii oameni ai cetăţii, sâmburele lor de talent dăruit de divinitate, ataşamentul lor la valorile cetăţii. Şi a fost, mai ales, dovada că încă nu totul e pierdut, că şcoala poate deveni una prietenoasă cu şcolerii săi, dacă reuşeşte să aducă la lumină firimitura de sensibilitate existentă în fiecare dintre ei.
A fost. A trecut.Vor fi altele. Şi mai frumoase, şi mai arătoase, şi mai reuşite. Cu siguranţă. Avem nevoie de bunăvoinţă doar. Talente-evidente ori încă ascunse, aşteptând să se desprindă precum fluturele din pupă- sunt numeroase. Dascăli care să muncească cu aceşti fantastici copii iarăşi sunt. Spaţii pentru munca sisifică a repetiţiilor s-or mai găsi. Mai e nevoie de ceva?
Ar mai fi. E nevoie de respect. Respectul celor puşi să dirijeze destinele şcolii româneşti pentru cei care, şi la început de mileniu III, sunt nevoiţi să suporte, cu spinarea îndoită şi ochii în lacrimi, batjocură, acuze nedrepte, nesiguranţă, degringoladă legislativă, urechisme, lichelisme, minciună şi furtişaguri, prosteala în faţă.....
Şi când te gândeşti că şcoala ar putea fi atât de prietenoasă..........
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu